"Sunt placut surprinsa de asocierea fotografiei mele cu un simbol, Camera Sambô, din opera lui Mircea Eliade. Fotografia a fost facuta in Sibiu. Usa aceasta mi-a atras imediat privirea datorita culorii, un verde misterios. Recunosc ca am fost curioasa sa vad ce se ascunde in spatele ei, dar era incuiata. Si pentru ca mi-a placut asa de mult m-am gandit sa o imortalizez. Felicitari castigatorului, dar si autorilor celorlalte haik-uri, care au incercat, ca si mine de altfel, sa descopere misterul usii verzi....
Haik-ul castigator e superb. Este cea mai frumoasa interpretare care s-a putut da pozei mele."
5 comentarii:
De fapt, în fotografie, ceea ce atrage atenţia este nuanţa aceea galbenă care pare culoarea anterioară a vopselii neacoperită cum trebuie sau scoasă la iveală de trecerea vremii. Oricît de proaspăt şi de viu ar fi verdele, galbenul pare să aibă o strălucire aparte, care se preschimbă într-o lumină tainică sub mîner.
Mi-am adus aminte de fascinaţia acelui galben al Priveliştii din Delft a lui Vermeer de care aminteşte Proust.
Căutînd pe fugă am găsit pe net un fragment, pe care îl citez mai jos:
Marcel Proust, un admirator al operelor lui Vermeer comenteaza "Privelistea din Delft" (View of Delft) in "La Prisonniere": "o bucata de zid galbui (...) este pictata atât de minunat, incat numai daca o privesti, ti se dezvaluie imediat ca o pretioasa opera de arta chinezeasca în frumusetea ei absoluta (...)". In celebrele pagini din "La Prisonniere", Marcel Proust descrie moartea scriitorului Bergotte, lovit de un atac de cord in faţa "Vederii spre Delft". De fapt este transpunerea unui incident personal pe care Jean-Louis Vaudoyer l-a povestit mai tarziu intr-un cerc de prieteni : în 1921, însotindu-l pe Proust la Muzeul Jeu de Pomme pentru a vizita Expozitia de Arta Olandeza, unde figurau multe tablouri de Rembrandt si doar trei de Vermeer, Proust are o violenta criza de astm, declansata in timp ce admira, in "Vederea spre Delft", mica bucata de zid galbui luminata de soare, alaturi de turnul stang al Portii spre Rotterdam...
Citind comentariul Dvs, Domnule Atanasiu, mi-am amintit de sindromul sthendal, o boala psihica legata de pasiunea pentru arta.
"Absorbit de contemplarea frumuseţii sublime, o vedeam de aproape, aproape că o atingeam. Am ajuns la un nivel foarte înalt de emoţie, unde s-au întâlnit senzaţiile celeste date de Artele Frumoase şi sentimentele pătimaşe’, scria Stendhal.
Există şi situaţia inversă, ca de exemplu sindromul Parisului.
El îi afectează pe japonezii care cred, că vor găsi în Paris Oraşul Luminilor, visat de ei, şi care nu este la înălţimea aşteptărilor. Decepţia este uneori atât de mare, încât este nevoie de spitalizare.
Andreea Astefanei, autoarea foto, vorbeste de autorii "celorlalte haik-uri, care au incercat, ca si mine de altfel, sa descopere misterul usii verzi..."
Se pot citi undeva toate haiku-urile inspirate de o foto ?
Eu nu am gasit...
Scuze pt intrebarea directa, ora tarzie e de vina :)
@Iulia: Andreea se referea la cele 5 haiku-uri evidentiate in tabela; de asemenea, in text eu fac referire si la un al 6-lea haiku, redandu-l integral.
Lista completa a tuturor haiku-urilor primite in fiecare luna nu a fost facuta publica nicaieri. Dar daca se doreste acest lucru, putem dezbate o schimbare a regulilor. Putem publica de fiecare data lista completa. Mai mult: poate ar fi o idee sa organizam un al doilea concurs paralel cu cel jurizat, un kukai in care participantii sa se voteze reciproc, dupa modelul celui saptamanal.
Imi place CALENDARUL vostru!Am oarecare tangenta si cu poezia si cu desenul pe computer, asa ca meritati duble felicitari. Selectie inspirata, desen asemenea. Preferatul meu: DRAGONUL de Martie !Mi se pare bine gandit si din punct de vedere "comercial" , astfel ca si necunocatorii in ale haiku-ului sa il admire, ba daca va fi tiparit, sa-l si cumpere. Succes !
Trimiteți un comentariu