"Learn how to listen as things speak for themselves."

Bashô


11 aug. 2011

CALENDAR HAIGA 2012


Calendarul haiku 2012 se apropie de final. Pentru acest calendar am primit o colecţie impresionantă de haiku-uri, dintre care foarte multe sunt de o calitate deosebită. A selecta doar 12 haiku-uri din cele câteva zeci de poeme bune şi foarte bune s-a dovedit a fi o activitate aproape descurajantă. Totuşi, am depăşit parţial acest impas, selectând haiku-uri pentru două calendare.

Primul, cel care va apărea mai întâi online în prima săptămână din septembrie, este un Calendar Haiga 2012. Pentru cele 12 haiku-uri selectate de mine, Constanţa Erca a reuşit o grafică de excepţie. Aşa cum vă veţi putea convinge singuri, calendarul merită mult mai mult decât o simplă apariţie pe net.

Din păcate, toate încercările mele de a găsi o editură sau tipografie care să preia costurile editării şi distribuţia calendarului s-au încheiat cu eşecuri…..”Criza, moncher, mă-nţelegi?” – cam la asta s-ar reduce argumentele editurilor in cauză, care edituri au fost toate (cinci) - fără excepţie - la început interesate de calendar (după ce au văzut câteva pagini din el), dar s-au răzgândit pe parcurs din lipsă de … sponsori!

Aşa că nu ne rămâne decât planul B: comandăm calendarul la o tipografie de calitate, şi fiecare dintre noi îşi plăteşte numărul de exemplare dorite. Amănuntele tehnice le vom face publice la început de septembrie, după ce calendarul va exista, vizibil, pe net. Deocamdată doar atât: toate paginile sunt color, dimensiunile A3. Rămâne de stabilit, de comun acord cu toţi participanţii, dacă îl vom imprima faţă/verso, deci 6 pagini + coperţile, sau 12 pagini + coperţile (va fi o diferenţă de preţ de la simplu la dublu).

Toate haiku-urile, precum şi numele lunilor şi zilelor, vor avea pe aceeaşi pagină tipărită şi versiunea în engleză, astfel încât calendarul să poată fi citit/utilizat şi de către necunoscătorii de limbă română. Cred că în felul acesta el reprezintă şi un posibil cadou, mai aparte, care poate fi făcut la sfârşitul anului.

În continuare, transcriu numele celor 12 haijini care au fiecare o pagină din Calendarul Haiga 2012.
Ianuarie – Clelia Ifrim, Februarie – Bea Hurmuz, Martie – Manuela Dragomirescu, Aprilie – Livia Ciupav, Mai – Dan Norea, Iunie – Eduard Ţară, Iulie – Dan Doman, August – Sorin Toma Boc, Septembrie – Corneliu T. Atanasiu, Octombrie – Ioana Dinescu, Noiembrie – Cezar F. Ciobîcă, Decembrie – Virginia Popescu.

La începutul lui septembrie îl veţi putea vedea, în literă şi imagine, online pe acest blog. Până la sfârşitul lui septembrie voi strânge comenzile, astfel ca în octombrie să pot merge cu numărul exact de exemplare la tipografie.

Între timp, se lucrează la cel de-al doilea calendar, Calendar Fotohaiku 2012, unde alte 12 haiku-uri şi alţi haijini vor avea câte o lună cu un haiku însoţit de o fotografie. Despre acest proiect voi da amănunte mai târziu.

Pentru orice întrebări, nelămuriri sau comentarii vă rog să mă contactaţi la psioana@gmail.com.

9 aug. 2011

DESPRE BOKEH ŞI HAIKU


Termenul bokeh derivă din japonezul boke (neclar, confuz) şi denumeşte, în limbaj „fotograficesc”, calitatea estetică a blur-ului, adică a acelui efect de flu din fundalul imaginii care nu reprezintă decât o estompare, o fluidificare a contururilor. DEX-ul  defineşte blur-ul sau flu-ul ca pe un „efect fotografic care dă evanescenţă contururilor”.

Ce se întâmplă, de fapt, atunci când vorbim de blur? Aparatul este focalizat pe obiectul care se doreşte a fi în centrul atenţiei, care este apoi redat cu maximă acurateţă. Tot ce se află în fundal, adică tot restul cadrului care se află în afara profunzimii câmpului (sau adâncimii de focus), este supus acestui procedeu tehnic de estompare. Scopul? Acela de a „constrânge” ochiul şi atenţia privitorului să se concentreze pe obiectul cu rol de subiect al instantaneului. Procedeul are efecte puternice, el radicalizând percepţia.

Şi iată că efectul psihologic al acestei tehnici este atât de complex încât i se atribuie deja şi o calitate estetică, bokeh-ul. Aşa cum am găsit pe un blog, „bokeh-ul este cel care poate învălui o imagine într-o senzaţie”. Noţiunea este de ordin calitativ şi reflectă modul în care privitorul se comportă faţă de reprezentarea planurilor neclare în fotografie. Cu alte cuvinte, în lumea vizualului, el schimbă perspectiva asupra lucrurilor. Şi prin aceasta ajungem la punctul de interferenţă cu haiku-ul. Acelaşi lucru se întâmplă şi aici: prin mijloacele sale specifice, haiku-ul determină în cel care-l receptează o schimbare de perspectivă.

Putem include, cu alte cuvinte, în categoriile estetice pe care le aplicăm haiku-ului şi efectul bokeh. Haiku-ul înseamnă o simplificare radicală a mesajului, o esenţializare a lui, o curăţare de orice podoabă sau ornament de prisos. Trăirile, senzaţiile, asociaţiile, amintirile care se nasc dintr-un haiku nu vor fi niciodată enunţate explicit, descrise sau etalate liric. Ele sunt blur-ate, aparţin acelui câmp de flu din restul cadrului, adică sunt prezente printre rânduri, sugerate de golul între cuvinte, de kireji, de câmpul asociativ al kigo-ului, cu alte cuvinte ele aparţin contururilor evanescente ale cuvintelor poemului. Aşa cum bokeh-ul fotografic ajută prin simplificarea elementelor imaginii la adâncirea percepţiei, putând da, astfel, fotografiei reliefuri filozofice sau chiar metafizice, tot aşa boke-ul de sorginte japoneză aplicat la haiku înseamnă adâncirea înţelesului haiku-ului prin omisiune, prin suspansul cezurii, al propoziţiei neterminate, al cuvântului sezonier kigo, cel care determină în fiecare recipient alte „ecouri” ale unui lung şir de asociaţii şi afecte, adică prin acest întreg conglomerat flu de lucruri nespuse.

Îndrăznesc să merg un pas şi mai departe. Cred că acest efect boke(h) poate fi aplicat – cu mijloace specifice – oricărei forme de artă. Rădăcinile lui trebuie căutate în filozofia zen, acolo unde golul, ne-articulat-ul, ne-specificatul, ne-clarul reprezintă matricea din care cresc obiectele ca purtătoare de sensuri şi semnificaţii. Că pe acestea le surprindem cu obiectivul unui aparat fotografic sau în trei versuri „seci”, importă mai puţin. Importantă este relaţia acestor obiecte cu fundalul flu/blur-at al golului, care scapă oricărei încercări de focalizare explicită.

Despre bokeh-ul fotografic puteţi citi lucruri interesante la: